“Copiii se dezvoltă cel mai bine atunci cand sunt fericiti” – Oscar Wilde

       Stilul parental reprezintă totalitatea comportamentelor și emoțiilor pe care părinții le manifestă față de copiii lor.

       Baumrind a identificat trei stiluri parentale – stilul democrat, stilul autoritar și stilul permisiv . Ulterior a mai fost adăugat un al patrulea stil parental și anume stilul neimplicat.

Stilul democrat – Acest stil este caracterizat de Baumrind ca fiind cel mai potrivit, mai echilibrat, deoarece  îmbină într-o manieră armonioasă un nivel mediu al cerințelor față de copil cu un nivel mediu al responsivității părinților Se pune accentul pe binele copilului, pe dezvoltarea lui armonioasă, respectându-i-se drepturile și învățându-l să fie independent și încrezător în forțele proprii.

Stilul autoritar – Acest stil corespunde unui stil de educație foarte rigid, sever, restrictiv. Părintele care aparține acestui stil aplică pedepse corporale, dorește să dețină în permanență controlul, impune reguli stricte, rigide, este centrat pe greşelile copilului,  interzice liberul arbitru al copilului (îi spune ce, unde, cand şi cum să facă ceva); impune standarde ridicate, nu discută și nu îi oferă explicații copilului, iar nevoile şi emoţiile copilului sunt neînțelese sau ignorate.

Stilul permisiv –Acest stil parental este caracterizat printr-un grad înalt de disponibilitate afectivă şi un grad scăzut de control din partea părinţilor.  Părinții care aparțin acestui stil le îndeplinesc toate dorințele copiilor, nu le interzic comportamentele neadecvate, manifestă căldură şi interes faţă de tot ceea ce face copilul, ia decizii împreună cu copilul.

Stilul neimplicat – Acest stil este reprezentat de dezinteres în ceea ce privește nevoile copilului, grad scăzut de disponibilitate afectivă (părinții nu petrec timpul cu copii, nu comunică cu aceștia,  nu le acordă afecțiune, deseori sunt absenți din viața copilului)  şi de control ( nu li se impun limite, reguli ), consideră că este suficient să asigure copilului necesităţile de bază.

       În general, se îmbină caracteristicile de la doua stiluri parentale, rareori existand un stil pur.