Dificultățile de limbaj pot avea cauze diverse ( dificultăţi ale aparatului fonator, anomalii dentare, incapacitatea executării mişcărilor limbii, neimplicare din partea părinților, capacitățile intelectuale ale copilului, mediul social, afectivitatea, personalitatea, motivația pentru activitate). Este important de remarcat faptul că toate tulburările de limbaj sunt tranzitorii, putând fi corectate.

Conform ”Tratatului de logopedie” scris de Emil Verza, ”Logopedia este o disciplină psihopedagogică, teoretică și o disciplină cu un pronunțat caracter practic, ce vizează educarea limbajului tulburat.”. Metodele și tehnicile utilizate în cadrul ședințelor de logopedie constau în : microgimnastica aparatului fonator, exerciții de respirație, educarea auzului fonematic, exerciții pentru dezvoltarea motricității etc

Băieții sunt cei mai afectați de tulburările de limbaj. Simptomatologia mai gravă este regăsită tot la sexul masculin.

Tulburările de limbaj au fost clasificate astfel:

1. Tulburări de pronunție (dislalia, rinolalia, disartria)
2. Tulburări de ritm și fluență a vorbirii (bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, tumultus sermonis etc)
3. Tulburări de voce (afonia, disfonia, mutația patologică etc)
4. Tulburări ale limbajului scris-citit (dislexia-alexia, disgrafia-agrafia)
5. Tulburări polimorfe (afazia și alalia)
6. Tulburări de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, retard sau întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii etc)
7. Tulburări ale limbajului bazat pe disfuncțiile psihice (ecolalia, jargonofazia, bradifazia etc)

Este indicat să consultați un specialist dacă observați că cel mic nu poate pronunța anumite sunete, le înlocuiește cu altele, se bâlbâie sau nu vorbește deloc (mai ales dacă deja are vârsta de  3-4 ani). Trebuie să fiți informați cu privire la efectele negative pe care le pot produce dificultățile de vorbire asupra personalității cupilului: frustrare, tendință spre izolare, negativism față de activități și față de persoanele din jur, stimă de sine scăzută.

La început, toţi copiii deformează cuvintele. Odată cu trecerea timpului, pronunţia se îmbunătățește. Unele cuvinte sau chiar sunete, pot fi pronunţate incorect mulţi ani de acum încolo. Există situaţii în care copilul vorbeşte precum un bebeluş , deşi nu mai este de mult timp un bebeluș. În majoritatea cazurilor, părinții îşi înţeleg copilul şi tocmai de aceea, el nu depune nici un efort pentru a vorbi corect. Adeseori, ajuns la grădiniță, copilul este frustrat pentru că se simte neînțeles și se va strădui să comunice corect pentru a fi înţeles de ceilalţi.

Între 1 an și 3 ani, copilul este capabil să formeze propoziții scurte și utilizează destul de corect acordurile gramaticale. Vocabularul poate ajunge până la 1000 de cuvinte.

Între 3 și 7 ani, limbajul îndeplinește din ce în ce mai mult funcția de organizare a activității cognitive și copilul utilizează propoziții ce au o structură mai complexă. Vocabularul poate ajunge până la 2000 de cuvinte.

Pe parcursul școlarității, exprimarea copilului se diversifică și capătă un stil propriu de manifestare, asimilează din ce în ce mai multe informații, iar învățarea scris-cititului reprezintă un prim pas spre accesul la cunoaștere, la cultură. 

SURSĂ: Emil Verza, ”Tratat de logopedie”, Ed. SEMNE