Este important de remarcat faptul că , în momentul în care intervine divorțul și sunt implicați copiii, aceștia pot suferi atât din punct de vedere emoțional, dar și din punct de vedere al sexualității. Astfel, dacă despărțirea se petrece în plină perioadă oedipiană , copilul poate trăi acest eveniment ca pe o decepție în dragoste( mama nu părăsește doar soțul , ci și băiatul și invers, tatăl nu părăsește doar soția, ci și fetița). Copilul pierde, practic, părintele care îl admira și relația complementară. Este esențial ca micuțul să înțeleagă faptul că despărțirea s-a produs din cauza unor neînțelegeri între părinți, că el nu are nici o vină și să aveți în vedere păstrarea pe cât posibil a intimității între mamă și fiu, tată și fiică. După cum se știe, separarea părinților are drept consecință faptul că locul părintelui plecat din casă rămâne gol. Este important ca părintele care a rămas cu cel mic să nu îi permită o apropiere prea intimă și să nu îl denigreze pe celălalt părinte în prezența copilului. Copilul are nevoie de părintele de sex opus pentru a depăși complexul Oedip și pentru a se putea dezvolta armonios. Dacă mama, spre exemplu, spune despre fostul soț cuvinte jignitoare, cum ar putea copilul să își asume o identitate ca a tatălui?

Așadar, oricât de mult v-a supărat fostul soț/fosta soție, încercați să nu îl blamați în fața copilului, să nu scoateți în evidență numai defectele. Cu siguranță, ca orice om, are și calități. Este necesar să vă amintiți de ele și să nu expuneți în fața copilului partea negativă a părintelui și a relației. Cu atât mai mult, este total neindicat să îi spuneți copilului afirmații negative privitoare la sentimente. (”Tatăl tău nu m-a iubit niciodată!”, ”Mama ta nu te-a vrut!”, ”Daca te iubea cu adevărat, nu te părăsea!” etc)

Divorțul este un moment foarte tensionant, încărcat de emoții contradictorii, de întrebări fără răspuns, de suferință. Copilul oricum simte că nu este ceva în regulă, oricum se poate simți vinovat și este și el demoralizat. Rămâne însă sarcina dumneavoastră ca divorțul să nu devină o traumă, să nu își pună amprenta asupra dezvoltării copilului. 

SURSA: Marie -France Viau, (2008) ”Sexualitatea copiilor explicată părinților”, Ed. Minerva, București