Interacțiunea părinte-copil

           Atașamentul între copii și părinți se pare că apare, complet, la aproximativ șapte luni. Înainte de a împlini această vârstă, se observă faptul că acesta nu este tulburat în mod deosebit dacă este separate de părinții săi. După această vârstă, copilul ăși arată neliniștea prin plans, suspine, agitație,. Copilul se naște pregătit să reacționeze față de părinți într-un anumit mod, iar părinții, la rândul lor, se comport într-un anumit fel cu copilul lor. Odată cu dezvoltarea acestei interacțiuni, se formează treptat o relație de atașament.

            Copilul ia contact pentru prima dată cu lumea care îl înconjoară prin intermediul limbajului verbal și nonverbal al persoanei care îl înghrijește. Astfel, copilul începe să își construiască cunoștințele asupra lumii.

            O modalitate importantă de interacțiune între adulți și copii este IMITAREA. Cercetările au dovedit faptul că până și copii foarte mici imită expresiile mamelor lor, iar mamele afișează de multe ori expresii faciale exagerate când comunică cu proprii copii.Spre exemplu, Metzoff și Moore au ajuns la concluzia că principalele tipuri de imitare întâlnite la sugarii de până în 21 de zile sunt deschiderea gurii și scoaterea limbii. Pe măsură ce cresc, capacitățile lor devin din ce în ce mai complexe.

            În principal, toată lumea știe că există o modalitate de comunicare la distanță între copii și părinți acestora și anume PLÂNSUL. Odată ce devin mame, simțul matern le ajută deseori pe acestea să dezvolte o capacitate de înțelegere a plânsului copiilor lor. Astfel pot diferenția între situațiile în care copilul este flămând, are dureri sau este doar furios.

            Interesant este faptul că Fitzgerald a constatat că dilatarea pupilelor (semn al afecțiunii), este un semnal pe care îl transmit și copiii, mai ales părinților lor, în jurul vârstei de patru luni. CONTACTUL VIZUAL pe care îl stabilesc părinții și copiii este extrem de important, așa cum se întâmplă și în cazul tuturor interacțiunilor dintre oameni. Copiii care stabilesc un contact vizual pe o perioadă mai lungă de timp sunt considerați a fi mai inteligenți, mai sociabili, în comparație cu ceilalți copii.